- supleánt
- s. m. (sil. -ple-), pl. supleánţi
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
supleánt
Look at other dictionaries:
supleant — SUPLEÁNT, Ă, supleanţi, te, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Suplinitor. ♦ (În vechea organizare judecătorească) Judecător care ocupa prima treaptă în magistratură şi care avea anumite atribuţii secundare sau intra în compunerea completelor de… … Dicționar Român
Cuiry-les-Iviers — Cuiry lès Iviers Cuiry lès Iviers Administration Pays France Région Picardie Département Aisne Arrondissement Laon Canton Rozoy sur … Wikipédia en Français
suplinitor — SUPLINITÓR, OÁRE, suplinitori, oare, adj., s.m. şi f. 1. adj. (Adesea substantivat) Care suplineşte (1) într o funcţie, într o muncă. 2. s.m. şi f. Cadru didactic care nu e titularizat. – Suplini + suf. tor. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
locţiitor — LOCŢIITÓR, OÁRE, locţiitori, oare, s.m. şi f. Persoană care ţine locul alteia într o funcţie şi îndeplineşte o parte din îndatoririle acesteia. [pr.: ţi i ] – Loc + ţiitor (după fr. lieutenant). Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
supleanţă — supleánţă s. f., pl. supleánţe Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic supleánţă, supleánţe, s.f. (înv.) funcţia de supleant (v.). Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR SUPLEÁNŢĂ s. f. înl … Dicționar Român
suplini — SUPLINÍ, suplinesc, vb. IV. tranz. 1. A înlocui pe cineva (temporar) în funcţii sau în obligaţii, a ţine locul. ♦ A ţine loc de ceva. 2. A adăuga ceva ce lipseşte; a împlini, a completa o lipsă. – Din it. supplire (după plin). Trimis de claudia,… … Dicționar Român
